Îmi amintesc și-acum,
De casa părintească,
O căsuță veche,
Cu luciri de alamă.
Când eu priveam cu drag
Pe-al ferestrei prag.
Fereastra asta cică,
Îmi aducea multă pică,
Căci, pe cât era de mică,
Avea o creangă-ntreagă cu parfum.
Visez..îmi amintesc:
Vine tata
Și mă ia în brațe.
Cu duioșie imi spune:
„Ce faci, tu, garoafa mea?
Cum îți este ziua ta?”
Mă ia în brațe,
Mă strânge cu putere,
De parcă sunt
Un mic hoinar
Care-ar vrea să scape
Din strânsoarea de oțel.
Am ieșie în curte,
O curte mare, mare,
Luminată de soare,
El apare, dispare.
Cățelușul mă vede, țopăie,
Vrea să mă sărute
Cu limbuța fină,
Ca de vatelină.
Mă întorc în casă,
Deja e noapte.
Sora mea cea mică,
râde prin bucătărie.
Mă așez la masă,
Mama mea duioasă,
Mi-aduce cina gustoasă.
Casa întreagă îmi zice
Noapte bună!
Paula CREMENESCU
Școala Gimnaziala „Mihai Eminescu” Pitești
@2018 – Clasa a V-a D