Munţii cu pălărie argintie
Veghează stelele,
Soarele nu mai ajunse
Ca să-ţi lumineze chipul,
Străine,
Doar Luna cea mâhnită
Ajunge să-ţi încânte privirea
Mâhnită de frigul de afară
Şi pierdută în palatul de piatră,
Palatul gândurilor de vară,
Distrus de amintirile de iarnă.
Dar ochii tăi tot pe cer colindă
Spre stele care sper,
Sper să devină
Adevărate dorinţe.
Un zâmbet pe chipul tău apare
Zâmbetul ce privesteşte
O zi înfloritoare.
Premiul al II-lea Poezie Nivel 2
Sonia Ioana TăNăSESCU
Şcoala Gimnazială “Nicolae Simonide”
@2018