Domnule ministru, vă mulţumim că aţi acceptat să oferiți acest interviu revistei „Aripi” a Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Pitești, școală pe care ați mai onorat-o cu prezența dumneavoastră într-un moment aniversar important, în anul 2016, când a împlinit o jumătate de veac de existență.
Vă mulțumesc, la rândul meu, pentru oportunitatea de a fi, din nou, alături de prieteni dragi, dascăli și elevi, deopotrivă.
Anul acesta privirile tuturor se îndreaptă către Alba Iulia, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, un moment atât de necesar, în contextul zilelor noastre, de reafirmare a dragostei de neam și a respectului pentru generațiile care, însuflețite de idealuri, au realizat Marea Unire. V-am ruga să le transmiteți un mesaj elevilor Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” cu această ocazie, în calitatea dumneavoastră de ministru al culturii și identității naționale în Guvernul României, dar, mai ales, de mândru albaiulian.
Îmi voi asuma, în acest context, nu statutul dat de o funcție sau alta, ci, exact cum ați sugerat, calitatea de român și de albaiulian. Este foarte adevărat că, în acest an aniversar, de mare importanță pentru întregul neam românesc, ne sondăm fiecare conștiințele și încercăm să ne (re)definim valorile identitare. Responsabilitatea este cu atât mai mare cu cât ne adresăm tinerilor din generațiile care ne vor urma, în curând, așa încât primul meu impuls este acela de a le spune, tranșant, că România, cu toate valorile ei istorice, tradiționale, spirituale, ale științei și ale culturii, NU este o țară de părăsit, ci o țară în care să se rămână și să se construiască! Spun asta profund îngrijorat de starea de fapt actuală, când asistăm la o masivă dorință a tinerilor de a părăsi România, sub pretextul că țara lor nu oferă oportunități de realizare profesională și personală. Contrazic ferm această opinie, chiar din interiorul sistemului educațional, asigurându-i pe tineri că în România se face educație de calitate, că suntem puternic mobilizați în a crește calitativ deopotrivă condițiile și conținuturile programelor de studii, așa încât cei care doresc cu adevărat să își formeze o carieră de succes pot face acest lucru în cele mai bune condiții. Mai mult, cred cu tărie că tinerii noștri au toate calitățile care să ne determine să investim în ei încrederea că vor promova așa cum se cuvine întregul patrimoniu al acestei țări, din toate punctele de vedere, precum și că sunt singurii în stare să asigure progresul acestei țări pe termen lung.
Am urmărit drumul carierei dumneavoastră și am fost impresionați de realizările pe care le aveți. Ați putea împărtăși tinerilor cititori ai revistei „Aripi” momentele cele mai importante din evoluția dumneavoastră profesională?
Îmi este destul de greu să mă opresc asupra unor momente, întrucât fiecare etapă își are rostul ei în evoluția profesională. Poate că ar trebui să punctez câteva momente de mare responsabilizare, adică acelea în care a trebuit să decid cât și cum investesc profesional (ca timp, dăruire și tenacitate). Înainte de orice, sunt profesor, deci responsabilitatea mea majoră este de a pregăti așa cum se cuvine studenții cu care lucrez (din 2009 sunt profesor universitar și, din 2010, conducător de doctorat în domeniul matematicii); din 2012 am fost ales Rector al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia și mă aflu, acum, la cel de-al doilea mandat, lucru care mă responsabilizează puternic față de întregul colectiv academic al universității (am ajuns în această funcție după ce am avut ocazia de a cunoaște sistemul de jos în sus, cu toate mecanismele lui, fiind, anterior, director al Departamentului Cercetării Ştiinţifice și prodecan al Facultăţii de Ştiinţe); dacă extind șirul de responsabilități, ar trebui să amintesc și statutul de Vicepreședinte al Consiliului Național al Rectorilor, precum și îndelungatele colaborări pe care le am cu colegii profesori din învățământul preuniversitar și universitar, deopotrivă. Consider că această cunoaștere pe verticală a tuturor palierelor sistemului de învățământ din România, precum și frecventele colaborări cu instituții din străinătate (dublate de efortul de internaționalizare a învățământului românesc) mă fac să cunosc bine nevoile și imperativele cu care tinerii se confruntă, dorințele lor profesionale și, în același timp, să am o corectă perspectivă asupra statutului profesorului în societatea actuală.
Ce ne puteți spune despre premiul pe care l-ați primit în 2009: „Cel mai bun cercetător din lume în teoria geometrică a funcţiilor”? V-a oferit acest premiu satisfacție, v-a influențat evoluția ulterioară?
Desigur că o atare recunoaștere, la momentul respectiv, am tratat-o cu mare responsabilitate, întrucât reprezentam, în Japonia, nu atât o persoană, cât un produs al școlii românești. Astfel de momente trebuie gândite nu ca puncte de vârf, ci drept praguri către noi proiecte, în care să oferim mai mult și să fim motivați să creăm plus-valoare științifică.
Am vrea să ne împărtășiți perspectiva dumneavoastră față de învățământul românesc, la 100 de ani de la Marea Unire și la aproape 30 de ani de la Revoluția care a înlăturat comunismul.
Au fost, la fel ca în destinul unui om, suișuri și coborâșuri, momente de radicală metamorfoză a întregului sistem, dar și probleme. Toate guvernările care s-au succedat au avut bune intenții în a gestiona corect și cât mai eficient învățământul românesc, mai ales adaptându-l la cerințele impuse de noul context european. S-au schimbat structuri, conținuturi ale programelor școlare, platforme de evaluare, însă învățământul a depins – și depinde, în continuare – de finanțare și de capacitatea de absorbție a fondurilor europene, care permit dezvoltarea pe verticală și în profunzime a întregului sistem. Consider că un rol deosebit îl are relaționarea dintre sistemul de învățământ și piața muncii, cu permanenta adaptare la cerințele acesteia. Altminteri, creăm diplome, nu absolvenți pregătiți să aibă o carieră de succes în domeniile pentru care au aptitudini și vocație.
Sunteți un om cu o viață foarte plină, fiind atât Rector al Universităţii „1 Decembrie 1918”, parlamentar și ministru. Ne-ați putea spune ce pasiuni ați avut când erați copil care v-au influențat apoi devenirea?
Ar fi câteva pasiuni pe care le pun la loc de cinste și azi. Sunt nu doar microbist, ci și… fotbalist, practic sportul cu mare plăcere și cu sentimentul că este absolut necesar unei dezvoltări armonioase. Este și motivul pentru care am militat, chiar în Universitatea pe care o conduc, pentru crearea unor echipe de baschet, recent de fotbal, plus susținerea intensă a tuturor sporturilor practicate în cadrul clubului sportiv al Universității noastre. O altă pasiune, încă din copilărie, este pescuitul și vă mărturisesc că răbdarea și momentele de liniște pe care le impune acesta le consider necesare pentru dezvoltarea echilibrată.
Cum se împacă matematica cu politica? În ce „loc luminos”, cum spunea Ion Barbu, se întâlnesc?
V-aș spune, chiar cu o ușoară notă de umor, că un politician trebuie să fie… calculat. Adică este un produs al matematicii…!
În școala noastră sunt mai mulți elevi foarte pasionați de matematică, care suntem siguri că ar fi interesați să știe cum vedeți dumneavoastră rolul matematicii în viitor.
Din Antichitate până azi matematica este socotită a fi o veritabilă „gimnastică a minții”, însă nu aș uita nici faptul că aproape toate domeniile vieții economice (de nu cumva toate!) sunt dependente de matematică, într-un fel sau altul. Nu întâmplător l-ați invocat, anterior, pe Ion Barbu, poetul matematician…
Se spune despre generația actualilor elevi de gimnaziu că au fost legați de tehnologie încă de dinainte de a se naște. Cum vedeți lumea ce urmează?
Trebuie să acceptăm că lumea contemporană trăiește și se dezvoltă prin tehnologie, și încă prin tehnologiile de vârf. Nu putem concepe progresul în niciun domeniu fără sprijinul celor mai recente descoperiri ale științei și ale tehnicii, însă voi puncta și importanța mare pe care trebuie să o acordăm elementului tradițional, specific spațiului rustic, spre exemplu, dar și civilizației culturale. Acolo intervenția tehnologiei trebuie bine cumpănită, la fel ca în cazul spiritualității sau datinilor și obiceiurilor. Se pot promova elementele autohtone prin mijloace moderne, însă nicidecum nu le putem altera prin intervenția masivă a tehnologiei moderne. Cred cu tărie în nevoia de a păstra în dreaptă cumpănă tradiția și modernitatea, însă militez pentru permanenta racordare la nou și la progres.
V-am ruga să caracterizați prin cinci adjective tinerii de astăzi.
Inteligenți, competitivi, creativi, exuberanți, dinamici
Vă mărturisim că Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” vă consideră unul dintre prietenii de nădejde ai ei. Vă mulțumim pentru timpul acordat, pentru îngăduință și vă dorim succes!
Vă mulțumesc, la rândul meu, și vă mărturisesc că voi reveni oricând, cu multă plăcere, în instituția dumneavoastră și voi participa cu bucurie la întâlniri cu elevii și cu dascălii acestei școli. Vă doresc tuturor mult succes și multe împliniri și nu uitați să fiți împreună cu noi pentru a sărbători, la Alba Iulia, Ziua Națională a României și Centenarul Marii Uniri! Este un bun moment în care s-ar cuveni ca fiecare român să dea măsura adevăratelor noastre valori și să respingem orice ne-ar putea dezbina la nivelul conștiinței și al faptei!
Acest interviu va apărea în următorul număr al revistei noastre școlare, ARIPI, ianuarie 2019