Iubirea este lanţul universal ce leagă sufletele pe un talisman tainic ce luminează totul în jur! Dar, cu ce ne ajută iubirea? Păi… viaţa este un
tunel întins, având în capăt o luniniţă pe care trebuie să o urmăreşti! Dar cine ar vrea să scape din el? Este simplu! Nimeni nu ar vrea să se rătăcească acolo … ci doar să îl parcurgă, iar când ajunge la sfârşit, să simtă că a trăit!
În acest tunel este inclus şi dorul! Eu îmi imaginez iubirea ca un labirint, unul care are mii de căi, dar, pentru a găsi una dintre ele, ai nevoie de cineva care să te îndrume, o persoană care să îţi fie mereu alături, să te scoată din drumurile încrucişate şi să urmăreşti în continuare luminiţa sufletului!
„Şi codrul aproape ” este un vers ce transmite diverse taine, dar doar una reprezintă cheia fericirii, ca un trandafir … nu trebuie să vedem în acesta numai spinii!
Codrul … E un vis aparte … Se apropie uşor, fără să îl deranjeze, autorul sublim! E aşa prezent în viaţa noastră … a oamenilor. Nu ştie să se supere niciodată … ştie doar să vieţuiască. Indiferent de cât rău îi facem, îi rupem crengile şi frunzele, îi tăiem copacii, se încăpăţânează să reziste… dar nu orice fel de rezistenţă… una demnă şi falnică!
Amintirea cu care a rămas el este parfumul văratic al întâmplărilor din copilăria lui! Cerul şi luna în liniştea serii erau personaje vii care îi bucurau memoria!
Le aduna într-un loc … la marginea mării. Se înveselea când cinematograful gândurilor îi rula filmul copilăriei, când cartea sufletului îi deschidea uşi noi către luminare, când cântecul sublim din umbra de cetini îi zâmbea iar, toate acestea îl făceau special!
Copilăria este lumea copiilor când tristeţea îi ocolește cu încăpăţânare!
Premiul al II-lea – Proză Nivel 3
Andreea CHERU
Şcoala Gimnazială 1 Ştefăneşti
@2018