Prin mesteacăn, iată,
Sub fereastra ta,
Iese în contururi,
Excelența sa.
Pe sub ramuri fine,
Tu ai ocrotit,
Ce tivit cu artă,
Verdele-a clădit.
Blând, în zi cu soare,
Tihna dor a-ncins,
Și în tine joacă,
Verdele aprins.
Zarea lent coboară,
Împrejur cuminte,
Ramurile parcă
Răspândesc dorințe.
