De vinul de la Ştefăneşti vorbesc cronicile valahe de la 1388. Domnitorul Constantin Brâncoveanu avea vii şi cramă în zonă, ba chiar era foarte mândru de vinul său. Multe familii boiereşti aveau vii la Ştefăneşti, dealurile de lângă Piteşti devenind, în perioada pre şi interbelică, un adevărat loc de retragere al protipendadei. Brătienii, Goleştii, Liviu Rebreanu, Alexandru Donescu sau Nolică Antonescu aveau conace, dar şi vii în zonă, pivniţa săpată în deal a Brătienilor fiind şi astăzi, cu cei 150 de metri lungime ai săi, una dintre cele mai mari de acest fel din România.
Ştefăneştiul a avut o istorie viticolă şi în perioada comunismului. Apariţia, în 1957, a Staţiunii Experimentale Horti-Vinicole, devenită în timp Staţiunea de Cercetare şi Producţie Viti-Vinicolă (SCPVV), a făcut ca, în 1989, plantaţiile cu viţă de vie să depățească 1400 de hectare. După Revoluţie însă, a intervenit declinul. Iar astăzi, pe dealurile odionioară pline de vii, mai vezi doar urmele teraselor de altădată, viile părăginite ale SCPVV şi fâneţe din care mai răsare, pierdut, câte un lăstar, semn că via moare, dar nu se predă.
Şi totuşi, pe dealurile Ştefăneştiului, via a renăscut. Pe teritoriul fostei ferme Marcea au apărut 25 de hectare de plantaţii noi. Aparţin Casei de Vinuri Ştefăneşti, o societate înfiinţată în 2010 de trei tineri entuziaști. Născuţi şi formaţi printre vii, cei trei au decis că nu pot lăsa tradiţia să moară şi s-au apucat de vie şi de vin. Pasiunea lor s-a născut la timp, pentru că, fără ei, o Denumirea de Origine Controlată (DOC), apreciată în trecut, risca să dispară în neant. Cel puţin pentru o vreme. Aceasta pentru că, în conformitate cu legislaţia europeană, DOC dispare dacă, timp de 5 ani, nu s-a mai produs niciun vin cu acest nivel de certificare. Iar ultimele vinuri cu DOC produse la Ştefăneşti au fost cele din recolta anului 2010. Doar că, în aprilie 2015, câteva vinuri din Ştefăneşti obţineau, din nou, DOC. Erau vinurile din recolta 2014 ale Casei de Vinuri, prima cu adevărat importantă din scurta istorie a acestui producător.
Dealurile Ștefăneștiului, o zona a contrastelor. Vedem viile arse, viile nelucrate, viile neîngrijite ale fostei staţiuni, vastele păşuni şi lăstărişuri unde, până nu de mult domneau viile, vile construite pe cele mai bune parcele de odinioară. Vedem şi fostele conace, unele bine întreţinute, precum Vila Florica, odinioară fieful Brătienilor, dar şi unele în totală paragină, precum Goleasca, Nolică Antonescu sau Donescu, cel care începuse să fie restaurat de fostul primar al Bucureştiului, Crin Halaicu. Doar că, din motive neştiute, lucrările s-au sistat . Dar vedem și Casa de Vinuri Ştefăneşti, pe dealul Marcea. Viile Casei de Vinuri sunt plantate la o altitudine de circa 400 de metri. „Este cea mai înaltă vie din sudul României” (Cosmin Smadu, acționar).
Pe dealul Marcea temperatura medie anuală este de sub 10 grade, iar variaţiile de temperatură zi-noapte sunt mai mari decât în alte zone. „N-am făcut nicio corecţie de aciditate la vinurile din 2014. E ceva, pentru un vin alb din sud”, susțin acționarii. Şi, într-adevăr, nu se simte. Dacă încercăm şi Chardonnay, şi Sauvignon Blanc, şi cupajul de Fetească Albă şi Fetească Regală, savurăm vinuri curate, proaspete, cu alcool moderat, bine încadrat. Via tânără îşi spune cuvântul, aromele nu sunt foarte puternice, corpul e mai degrabă al unui săritor în înălţime decât al unui decatlonist, însă pentru început e foarte bine. Dacă gustăm şi o Fetească Neagră 2014, din baric, rămânem surprinși de frumuseţea vinului, de culoare nu foarte închisă, nas cu prune afumate şi condimente, echilibrat, proaspăt, cu lemnul abia sesizabil.
Cosmin Smadu, împreună cu prietenii lui, fraţii Silviu şi Eugen Procopiu animați cu toţii o mare pasiune pentru locurile natale şi pentru istoria lor, dar, mai ales, pentru vinul de Ştefăneşti, au decis să reînvie tradiţia vinificării ce a făcut celebră zona şi, în 2010, au plantat 25 de hectare de vie nouă pe platoul Marcea. Acelaşi platou cumpărat în 1930 de marele scriitor Liviu Rebreanu tocmai pentru via de aici şi posibilitatea de a produce şi îmbutelia vin de cea mai bună calitate! Producţia de vin a început în 2013, iar în 2016 au reuşit să construiască o nouă cramă chiar în mijlocul plantaţiei de la Marcea. Cei trei îl au alături pe oenologul George Cojocaru, profesor universitar doctor la USAMV.
De-a lungul celor 9 ani de existenţă, Casa de vinuri Ştefăneşti a reuşit să aducă pe piaţă mai multe vinuri, toate mărci înregistrate: Sumedru, vinul de “linie”, pentru “evenimente” a carui varianta în roşu se lansează cu ocazia celebrului foc al lui Sumedru, şi Marcea, care este denumirea dealului pe care sunt situate plantatiile, cel mai înalt din DOC, 413 metri, si cu cea mai bună expoziţie. Marcea este gama de top la ora actuală. Mai ales Marcea Reserve, vinuri de colecţie învechite în baricuri de stejar pentru cel puţin 6 luni şi păstrate în sticlă minim alte 6 luni, îmbuteliate în serii limitate. De asemenea, în urmă cu patru ani, a fost lansată gama Lattitude şi Loungeitude, un joc de cuvinte ce exprimă o stare, o atitudine, dar şi coordonatele geografice excate ale podgoriei Marcea.
Vedeta casei este însă gama de vinuri Truda Fanny, un vin ca o poveste. Truda Fanny se numea cel mai bun vin din pivniţele lui Liviu Rebreanu, numite aşa în cinstea soţiei sale, Fanny Rebreanu. Romancierul selecta, îmbutelia şi eticheta cele mai reuşite licori. Cu respectul pentru pasinea acestuia pentru vin, asociaţii casei de Vinuri Ştefăneşti au decis să preia conceptul acestuia. Sub această marcă se găsesc acum pe piaţă vinuri asamblate în cele mai bune baricuri, albe şi roşii. Etichetele au fost elaborate de Silviu Antone si reproduc stilizat o parte din conacele celebre de pe Dealurile Stefanestilor, de la Casa Memoriala Liviu Rebreanu la Vila Donescu si grupul statuar “La vulturi”.
