În perioada 29 septembrie – 3 octombrie 2024 s-a derulat la Kragujevac (Serbia), prima etapă a celei de-a XVII-a ediții a proiectului internațional pe care Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești îl implementează de 20 de ani cu Şcoala Milutin I Draginja Todorovic Kragujevac, un proiect atât de drag sufletului nostru – „Educația prin cultură – Prieteni fără frontiere”.
Să pornim la drum
Printre dansul energic al picăturilor de ploaie ce amenințau cu o vreme anevoioasă și parcă neprietenoasă, delegația Școlii Gimnaziale ,,Mihai Eminescu” Pitești, formată din zece elevi și cinci profesori, a pornit la drum, cu emoții și entuziasm, către colegii lor de peste graniță, pentru a marca, timp cinci zile, o nouă etapă a unei prietenii vechi ce împlinește douăzeci de ani. Nerăbdători și parcă erau încercați de o fericire lăuntrică inexplicabilă.
Momentul mult așteptat al revederii
Presărând drumul cu momente muzicale din repertoriul celor două țări și trecând uimitor de repede de formalitățile vamale, au ajuns. Au fost așteptați cu nerăbdare, primiți cu aceeași ospitalitate caracteristică poporului sârb. Bucurie, îmbrățișări calde și prietenoase, emoții. Acestea au definit prima întâlnire între cele două delegații coordonate de directorii celor două școli, unite de aceleași principii, valori, obiective, țeluri, viziuni. Deși se cunosc de atâta timp, încă li se citește pe față emoția acestei colaborări. Emoție care este sporită de cea a copiilor noștri, pe care îi aștepta o experiență nouă, de neuitat: trei zile de petrecut cu familiile unor elevi din Serbia, unde aveau să descopere locuri, obiceiuri, tradiții, cultură, preparate culinare, pasiuni și stil de viață, dar ceea ce este mai important prietenie dincolo de frontiere.
A doua zi de dimineață, delegațiile celor două școli s-au întâlnit, mai întâi în cancelaria unității de învățământ, cu discursuri adresate corpului profesoral al unității gazdă, au vizitat școala, au asistat la unele demersuri didactice în numeroase săli de clasă, dezvoltând schimb de experiență educațională, și au participat la un moment festiv în sala de festivități a Școlii Milutin I Draginja Todorovic Kragujevac.
,,Povești fără sfârșit” țesute în culorile prieteniei
Așa cum este intitulată, sugestiv de altfel, etapa a XVII-a a proiectului nostru, Povești fără sfârșit, elevii români și sârbi s-au reunit în atelierul prieteniei pentru a continua povestea colaborării și legătura creată între cele două școli. Printre povești spuse de copii, așa cum doar ei știu să o facă, aceștia au țesut pe machete ce redau între granițele celor două țări drapelele naționale, atât de mândre și iubite de fiecare dintre ei.
Negreșit, tradiția a fost respectată și de această dată, prin schimbul de cadouri simbolice. Câte un tablou sugestiv care vorbește despre magia locurilor de pe pământul celor două țări, despre spiritualitate ortodoxă, despre colaborare într-un proiect trainic și durabil, despre vecinătate între două popoare unite de prietenie, despre două școli ridicate pe culmi cu măiestrie. Si ceea ce este uimitor și emoționant este că aceste tablouri sunt rezultatul muncii a doi copii, elevi ai celor două școli, care au reușit, prin talentul lor, să transpună artistic esența acestei colaborări. În acest context s-au ținut discursuri în care s-a vorbit despre importanta acestei prietenii și s-a asigurat continuitatea colaborării.
Programul primei zile a culminant cu un spectacol emoționant susținut de elevii celor două școli. Un spectacol despre prietenie, dragoste de țară, acceptare, tradiții și obiceiuri. Un spectacol redat de cântece și dansuri pline de semnificație și încărcătură emoțională pentru cele două popoare, care au fost alese cu grijă și dăruire de cei ce au coordonat și îndrumat copiii-profesorii. Un spectacol care a unit, a emoționat și a bucurat pe toți cei prezenți. Elevii noștri au interpretat ,,Veseli se srpski rode”, un cântec plin de semnificație pentru prietenii din Serbia, atât de încercați de istorie de-a lungul timpului. Și ce poate fi mai pătrunzător, mai puternic și mai unificator pentru o prietenie decât un refren cântat la unison de toți cei prezenți în sală, români și sârbi? Moment care a venit ca o pecete pentru o colaborare sinceră și trainică.
La pas prin țara vecină
Cele cinci cadre didactice de la școala Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” au avut parte de un program încărcat, presărat din plin cu istorie și tradiții sârbești. În a doua zi a vizitei, au pornit în călătorie pe plaiurile țării vecine. Astfel, au poposit în ținutul Voievodinei, o provincie a Serbiei cu mare încărcătură istorică, cu un aer melancolic și romantic, așa cum este redat și în operele marelui poet sârb Branko Radičević, frate în stil și scriere cu marele nostru poet național Mihai Eminescu (așa cum afirmă și prietenii noștri de peste graniță).
Au descoperit, astfel, în orașul Sremski Karlovci, adevărate marturii ale istoriei poporului sârb cum ar fi prima școală gimnazială din Serbia, care astăzi găzduiește una dintre cele mai vechi biblioteci din sud-estul Europei, dar și Institutul de Limbi Străine, una dintre cele mai importante școli actuale din Serbia. Nu uităm să menționăm și primul seminar teologic, dovada incontestabilă a credinței creștine ortodoxe a poporului sârb.
Călătoria a continuat cu orașul Novi Sad, un oraș istoric situat pe malurile Dunării, cu o cetate medievală multifortificată de tip Vauban, supranumită Gibraltar de pe Dunăre, capitală europeană a culturii în anul 2022.
Apoi au poposit în orașul Subotica, o perlă arhitecturală Art Nouveau, o fuziune a culturilor europene și balcanice. Aici au fost impresionați de moștenirea culturală bogată, nivelul înalt al vieții culturale, arhitectura variată în stiluri Art Nouveau și Secession, numărul turiștilor și farmecul său european occidental, cu mari influențe din țara vecină, Ungaria. Aici au descoperit Primăria, Sinagoga Subotica, Palatul Raichle și alte câteva clădiri emblematice.
Urmând ruta vinului, au încheiat călătoria vizitând Vinaria Zvonko Bogdan, situată la Palić, în imediata vecinătate a orașului Subotica. Au descoperit o vinărie impresionantă care atestă bogăția culturală a regiunii, cu o pivniță magnifică, cu săli de degustare unice, precum și o priveliște unică asupra podgoriilor perfect aranjate.
Toate acestea în compania unor prieteni, care s-au bucurat să ne împărtășească din istoria lor, din cultura lor, din tradițiile și obiceiurile lor, din gastronomia lor, care s-au străduit să ne facă să ne simțim în Serbia ca acasă.
Întoarcerea în țară
Și pentru că a venit vorba de acasă…, a sosit si ultima zi, cea a întoarcerii în România. Nimeni nu știe când și unde au zburat cele cinci zile… Profesorii s-au întâlnit cu elevii care erau nerăbdători să împărtășească schimbul de experiență. Un amalgan de emoții s-a făcut simțit. Bucuria revederii, fericirea întoarcerii acasă, entuziasm, toate amestecate cu tristețea despărțirii de prietenii noștri, cei care timp de cinci zile ne-au fost gazdă și, de ce nu, familie. S-au șoptesc cuvinte în română, sârbă și engleză. S-au distribuie cadouri, s-au schimbat îmbrățișări calde și prietenoase. Dintre glasuri de copii, s-a auzit cel al unei fetițe care spunea ,,Nu am cum să uit această experiență”. Și astfel am realizat și confirmăm, cu bucurie și mulțumire, cu toții, esența acestui proiect.
Cu promisiunea revederii și continuării acestei prietenii și colaborări, s-a pornit la drum, spre țara noastră, un drum spre casă care a părut mult mai lung, dar la sfârșitul lui eram așteptați cu dor cei dragi. Delegația din România a vizitat, pe drumul de întoarcere, Cetatea Golubac, o fortăreață medievală situată pe malul drept al Dunării, la 4 km în aval de orașul sârb cu același nume, în defileul Dunării, în apropierea Porților de Fier. Fortăreața a fost construită în veacul al XIV-lea și este înscrisă în lista monumentelor culturale de importanță excepțională ale Republicii Serbia. O parte a cetății este acoperită de apele Dunării ca urmare a construirii barajului de la Porțile de Fier.
