Ceva invizibil oprește Pământul.
Brusc prinde în mreje și timpul și gândul
Timpul întreabă ce facem cu el
Și gândul răspunde speranța e-n El!
Prioritatea devine concept cu sens unic,
Dorința de viață ne-apasă teluric
Și sufletul zice, de ce nu celest,
Inima spune, ce mult mă iubesc!
Rămânem în noi, doar noi și cu Tine
Într-o Taină ce vine, așteaptă și ține
Și Sfinții îmi suflă un cânt îngeresc,
Contrar Filozofului, să nu mă-ndoiesc!
