Ce reprezintă Mihai Eminescu pentru mine?
Alexandra-Florina GUŢĂ
clasa a VIII-a D
Mihai Eminescu este, cu guranţă, scriitorul poporului nostru, opera lui fiind expresia cea mai frumoasă, cea mai înaltă, a spiritului românesc. Cei mai mulți dintre noi suntem familiarizați cu Mihai Eminescu încă de la grădiniță, când doamnele educatoarele ne povesteau despre viața acestuia. Îmi amintesc că aveam cinci ani atunci când am auzit prima dată de operele sale, însă, copil fiind, nu i-am dat o mult prea mare importanță. Abia un an mai târziu, am învățat ,,Somnoroase păsărele”, poezia cea mai învățată de către toți școlarii și preșcolarii.
Apoi, am pășit pentru prima dată în curtea școlii care poartă numele poetului naţional ca emblemă. An de an, am auzit povestea vieții sale. Am început să o înțeleg și să o percep mai bine. Încă din clasele primare am ajuns la conculuzia că viața scriitorului este o adevărată poveste.
Partea mea preferată din toată istorisirea este momentul în care el lasă totul și pleacă din Moldova pentru a descoperi lumea. Lucrează oriunde are posibilitatea, cunoaște oameni și trăiește noi experiențe. Ceea ce m-a uimit a fost că Mihai Eminovici, numele său real, își cumpăra o mulțime de cărți din puținii bani pe care îi câștiga. Dacă aș fi plecat într-o asemenea expediție, nu m-aș fi gândit deloc să-mi cumpăr cărți, oricât de mult mi-ar fi plăcut să citesc, pentru că aș fi fost mult prea ocupată cu traiul pe care l-aș fi avut de dus. Acești ani de perindare din loc în loc l-au inspirat pentru unele dintre poeziile sale care mai târziu au devenit un simbol al țculturii noastre.
Poeziile mele preferate sunt ,,Egipetul’’, ,,Sara pe deal’’și ,,Veneția’’. ,,Egipetul’’, deși este o poezie lungă de cincisprezece strofe, mi-a captat atenția până la final și am reușit să înțeleg viziunea artistică a autorului față de mitologia egipteană și tradițiile poporului respectiv. ,,Sara pe deal’’ este una dintre poeziile pe care le-am descoperit în cadrul corului școlii. Mi-a atras atenția expresivitatea vesurilor și ritmul foarte sensibil pe care sunt cântate. În schimb, ,,Veneția”, mă duce cu gândul la atmosfera tristă a orașului cultural prin care autorul își transmite sentimentele de melancolie și mesajul despre viață și moarte.
Niciodată nu m-am străduit să învăț poeziile lui Mihai Eminescu pe de rost. Oricând le-aș putea găsi într-o carte sau pe nesfârșitul internet. Cred că este mult mai important să le înțeleg în profunzimea lor, citindu-le și să interpretându-le așa cum îmi doresc, ca mai apoi să rămân cu mesajele adânc impregnate în firea umană.
Se ştie că Mihai Eminovici a murit la doar treizeci și nouă de ani, deși sunt sigură că și astăzi trăiește în sufletele noastre ca cel mai mare poet român, începând cu secolul al XIX-lea și până în vremurile noastre. Uneori mă gândesc că într-o zi este posibil ca numele lui să se piardă în timp și să rămână doar poeziile sale fără un autor definit, apoi după sute de ani, să se piardă și ele, iar viața scriitorului să înceteze cu adevărat. Şi-atunci am pieri şi noi.
Pitești, 15 ianuarie 2021
Draga mea școală,
Te cunosc de opt ani, dar simt că îmi ești prietenă de-o viață și că mereu mi-ai fost alături. Împreună am trăit clipe frumoase și clipe mai puțin frumoase, dar amândoi am fost puternici și am trecut peste tot. Îmi pare rău că peste un an ne vom despărți, dar întotdeauna vei rămâne în sufletul meu ca cea mai bună prietenă de la care am avut ce învăța.
În pragul celor 55 de ani, îți urez o viață lungă și să ai bucuria de a îndruma multe generații de acum înainte, așa cum m-ai îndrumat și pe mine!
La mulți ani minunați, scumpa mea prietenă!
Cu drag,
Mihnea
Eminescu
Maia NICOLAE
Clasa a VI-a D
Eminescule, tu eşti
Un Luceafăr din povești,
Strălucind printre stele
Ai ajuns și-n gândurile mele.
Ai scris multe poezii
Iubit fiind de copii,
Care au scris la rândul lor
Despre neam și al lor popor.
Mare om tu vei rămâne
Între neamurile noastre străbune,
Vei dăinui pe vecie
Peste a noastră Românie.
Ani de școală
Alexia-Maria VASILE-GHILENCEA
Data de 15 Ianuarie este o zi cu totul specială. O zi cu mare însemnătate pentru școala mea: ziua marelui poet Mihai Eminescu. Totodată, în acest an, școala mea împlinește 55 de ani de excelență; 55 de ani în care aceasta școală a fost „a doua casă” pentru mii de copii.
Mă emoționează enorm această zi importantă. Realizez că mi-am petrecut nouă ani în acest loc fantastic și am fost înconjurată de niște oameni minunați: de la cei mai buni colegi, la cei mai pregătiți și prietenoși profesori. Mă cuprinde un fior când mă gândesc la faptul că anii au zburat atât de repede și deja sunt spre finalul clasei a opta. În mai puțin de un an voi lăsa în urmă cele mai frumoase experiențe trăite până acum.
Încă îmi aduc aminte prima zi de școală. Era o toamnă răcoroasă și eram puțin speriată de noua etapă din viața mea care tocmai avea să înceapă. Cert este că, de-a lungul anilor, mi-am dat seama că mi-a fost dată o șansă unică: șansa de a face parte dintr-un grup de oameni senzaționali ce mi-am devenit mai apoi o familie.
Le mulțumesc din suflet tuturor cadrelor didactice care mi-au deschis aripile și m-au învățat să fiu un om corect și un om demn, care tot timpul mi-au fost alături și, pentru mine, reprezintă un model. Datorită dumnealor am o viziune clară asupra viitorului meu și voi lupta să-mi îndeplinesc visul. Îmi fac mie însămi o promisiune să nu uit niciodată acești oameni extraordinari și, în fiecare zi, să mă gândesc la sfaturile pe care mi le-au dat. Sunt recunoscătoare pentru toate clipele incomparabile trăite în școală și-mi voi aminti cu plăcere toate întâmplările din cei mai frumoși ani de până acum.
Bineînțeles că, în inima mea, vor rămâne și colegii cu care am legat prietenii strânse. Toate poznele pe care le-am făcut în decursul a nouă ani vor deveni, cu timpul, niște amintiri atât de interesante pe care le vom povesti cu zâmbetul pe buze când ne vom revedea.
Nu am să uit vreodată orele de matematică alături de Domnul Director care, pe lângă profesor, ne-a devenit prieten. Îi mulțumesc pentru tot ce m-a învățat și pentru faptul că am ajuns unde mi-am dorit. La fel de recunoscătoare îi sunt si doamnei de limba şi literatura română, pentru că m-a învățat tot ce știu astăzi și pentru că, datorită dumneaei, am avut parte de realizări incredibile. Nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc doamnei diriginte, deoarece mereu mi-a vrut binele și m-a îndrumat în a deveni un om de succes. O altă doamnă profesoară dragă mie este doamna de biologie. Datorită dânsei mi-am ales calea in viață și vreau să îmi exprim gratitudinea fiindcă a avut un rol esențial în îndeplinirea visului meu.
Îmi va lipsi mult școala, domnii profesori și colegii, dar sunt încrezătoare că va urma un nou început și totul va fi așa cum îmi doresc. La mulți ani școlii mele și vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați crescut timp de nouă ani!
Visez…
Visez că sunt Eminescu…
Visez că pot să zbor
Printre „plopii fără soţ” rostind
O „rugăciune” care să coboare
Cât mai repede „sara pe deal”.
Mă trezesc şi realizez că
Trebuie să-mi iau „adio” de la
natură, deşi aş vrea să-i spun
„o…rămâi” încă o clipă lângă mine!
Sper să pot păstra măcar o
„floare albastră” din această lume…
Acum „când ramuri bat în geam”
aş vrea să pot să dorm şi să
„mai am un singur dor”:
acela de a nu fi Eminescu.
De ce?
Pentru că niciodată nu m-aş
Putea descoperi în totalitate.
Eminescu
Poate c-ai fost cândva
O bobiţă de rouă,
Venită din ceruri,
Ori din apa mărilor,
Şi prin nu ştiu ce taine –
Te-ai preschimbat
Într-un sfânt preacurat.
Acum eşti cerul şi pământul,
Departele şi aproapele.
Eşti totul într-un singur cuvânt –
O inimă imensă,
Care-a-nceput să bată
Şi-n pieptul meu.
Ștefan Ianis NAE
clasa a V-a G
ȘCOALA MEA DRAGĂ LA CEAS DE SĂRBĂTOARE
Flavia-Maria SANDU
Școala mea nu este precum alte școli. Școala mea nu este o simplă instituție unde copiii descoperă socotitul și cititul. Școala mea este cel mai special loc din lume. Ea m-a învățat să îmi aleg prietenii, m-a învățat să conștientizez care sunt prioritățile mele, m-a învățat să cooperez cu colegii mei și, cel mai important, m-a învățat să fiu eu.
După nouă ani de zile, pot spune cu sinceritate că nimic nu m-ar putea convinge să mă întorc în trecut și să îmi aleg altă școală. În acest timp, am aflat că tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un motiv. Nimic din viața noastră nu este o greșeală. Atunci când am simțit că mă prăbușesc și că rămân fără puteri, cineva de la școală, fie colegi, fie profesori a fost acolo pentru mine.
Nu voi uita niciodată ce a însemnat „Şcoala 11”, „Şcoala Mihai Eminescu” (cum i se spune) pentru mine. Nu voi uita niciodată experiențele unice pe care le-am trăit prin intermediul acestui loc. Am avut ocazia să particip la multe proiecte, și din fiecare am descoperit câte ceva nou despre mine. Cu toții ne-am agitat ca totul să iasă bine, și a fost fix așa cum ne-am imaginat. Baloanele roșii, galbene și albastre ale Centenarului României, ne-au unit. Am realizat o piesă de teatru și am învățat că doar prin muncă și perseverență vom ajunge unde ne dorim. Ne-am îmbrăcat în costume populare și am ridicat la cer baloane cu culorile drapelului, arătându-ne dragostea față de țară. Am avut ocazia să particip la sărbătorirea a 50 de ani de la înfințarea dragii noastre reviste, ,,Aripi”. Am cântat alături de ceilalți copii din cor și am învățat că împreună putem trece de toate emoțiile. Am participat la multe concursuri și olimpiade. Am învățat de zor pentru ele, ca să luăm punctaje mari și să arătăm tuturor că școala noastră și cadrele didactice ne-au format pentru a fi niște viitori adulți calculați, care știu să gestioneze orice situație. Am plecat în tabele și excursii, unde am văzut noi locuri și ne-am definit pe noi înșine. Ne-am petrecut timpul cu colegii noștri și ne-am apropiat unii de alții. Și toate acestea s-au întâmplat doar datorită școlii mele.
Noi îl reprezentăm pe Mihai Eminescu, cel ce ne fascinează permanent prin versurile sale, prin personalitatea sa uriașă. Numele pe care îl purtăm ne-a dat permisiunea să organizăm, în fiecare an, două evenimente reprezentative pentru școala noastră: ,,Concursul de creație literară și plastică Mihai Eminescu”, alături de Ziua Școlii, pe 15 ianuarie. La concurs încercăm să creăm opere din inimă, cu semnificații profunde, care sperăm că îl vor impresiona pe însuși Eminescu. Serbările anuale dedicate poetului național prilejuiesc premierea copiilor cu talent, dansuri populare, la care participă elevii școlii, acompaniate cu muzică. Suntem recunoscători că suntem purtătorii marelui poet, că măcar o fărâmă din genialitatea sa strălucește în inimile noastre. Orice început are un sfârșit și, în curând, urmează să lăsăm această școală în urmă și să ne începem o altă etapă din viată. Dar nu ne facem griji, pentru că știm că este pe mâini bune și că va rămâne mereu aceeași școală de elită, urmând ca noi generații să o descopere. Cu siguranță Mihai Eminescu ne va proteja școala și va avea grijă de elevii ei. Sunt recunoscătoare școlii mele pentru că m-a învățat să fiu un om bun și mi-a demonstrat că, în viață, avem două famili.