Avem onoarea să vă prezentăm un interviu cu doamna Ecaterina Andronescu, Ministru al Educației Naționale, apărut în numărul jubiliar al revistei „Aripi” a Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Pitești.
Cu toții o cunoaștem prin activitatea îndelungată din domeniul educației românești, prin acțiunile reformatoare asupra sistemului de învățământ, precum și prin cele ce se anunță în al patrulea mandat de ministru al Educației.
Dar, mai presus de toate acestea, Ecaterina Andronescu a devenit, în ultimii 20 de ani, doamna politicii și a învățământului românesc, o femeie admirabilă prin ținută, eleganță și sobrietate.
Ministru al Educaţiei Naţionale
Reporter: Doamna Ministru, vă mulţumim că aţi acceptat să oferiți acest interviu revistei „Aripi”, a Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu”, Pitești, revistă care anul acesta împlinește 50 de ani de la prima aparție, ani lungi de activitate editorială și formare a mii și mii de elevi. Cariera dumneavoastră de succes, parcă în concordanță cu transformările succesive ale societății noastre de după comunism, este cunoscută în linii mari tuturor, dar ați putea împărtăși tinerilor cititori ai revistei „Aripi” momentele cele mai importante din evoluția dumneavostră profesională?
E.A.: Am fost un copil norocos. Am învățat de la părinții și bunicii mei respectul față de semeni, modestia și bunul simț. Apoi, la școală am avut o învățătoare pe care am iubit-o și a cărei imagine o port în suflet. A fost atât de importantă pentru mine că mi-am dorit să devin și eu învățătoare. A fost primul meu model de dascăl.
Apoi, de la profesorii mei de limba română, din gimnaziu și din liceu, am învățat să vorbesc corect și să îndrăgesc poezia și literatura. Cred că am avut șansa de a învăța în școli cu profesori extraordinari, personalități de la care aveam ce învăța și ne erau modele vii. Cu respect, îmi plec fruntea și le port mereu recunoștință.
În profesia de dascăl am intrat imediat după absolvirea studiilor superioare la Universitatea Politehnica din București, o școală de mare prestigiu de la a cărei înființare au trecut 200 de ani.
Nu am încetat să-mi slujesc școala prin cariera didactică de la asistent universitar la profesor universitar, conducător de doctorat, sau ca prodecan (2 ani), decan (12 ani), rector (8 ani) sau ca președinte al Senatului universitar (din 2012 –prezent).
Am avut de la cine să învăț ce înseamnă să te dedici profesiei. Probabil pentru motivele exprimate, nu am renunțat niciodată să fiu profesor.
Reporter: Am ascultat un interviu în care mărturiseați că nu ați încetat niciodată să fiți profesoară, chiar și în timpul mandatelor de ministru. Credeți că politica a adus un plus vieții dumneavoastră? Pentru că, este evident, aveți vocație de profesor.
E.A.: „Politica este arta de a te pune în slujba semenilor” este definitia din DEX. Am avut mereu acest reper în viața publică.
Reporter: Fără îndoială că activitatea dumneavostră îndelungată în domeniul educaţiei şi al politicii v-a adus multe satisfacții, dar v-a expus opiniei publice, adeseori nemiloasă și nedreaptă. De unde găsiți puterea de a continua, de a lupta?
E.A.: Atunci când faci totul cu bună credință, îți găsești mereu resursele necesare să treci peste răutățile nedrepte. Dar, trebuie să recunosc ca nedreptatea este mereu greu de suportat.
Reporter: Ce va aduce pentru noi, elevii actuali din sistemul de învățământ, cel de-al patrulea mandat de Ministru al Educației Naționale, pe care l-ați acceptat la sfârșitul anului 2018?
E.A.: Generația celor școliți în această perioadă în școlile românești, are alte așteptări de la decidenții educației. O nouă lege a învățământului care să stabilească viziunea pentru evoluția sistemului de învățământ este absolut necesară. De aceea, în viitoarea lege, trebuie să aducem clarificări în legătură cu ce fel de personalitate trebuie să formeze școala. Eu pledez pentru o acumulare în cunoaștere, care să-l determine pe cel școlit să înțeleagă lumea în care trăiește și să-și înțeleagă rolul și rostul lui în această lume. De asemenea, cred că cel școlit trebuie să se poată adapta la schimbările din viață, adesea fără precedent, și ca frecvență și ca amplitudine. Adică să-i pregătim să facă față job-urilor care nu s-au născut încă.
Apoi cred că trebuie să stabilim obiective clare și realizabile pentru fiecare ciclu al învățământului preuniversitar. Un examen de bacalaureat diferențiat ar putea să fie, de asemenea, o propunere pe care să o aducem în dezbaterea publică, apoi în forul legislativ – Parlamentul României.
Reporter: Generația care acum este clasa a șasea și va absolvi ciclul gimnazial în anul 2021, este cea mai încercată generație: primul an cu clasă pregătitoare, primul an cu manuale schimbate, care veneau în primăvara anului școlar, prima generație cu programe școlare noi, destul de diferite față de cele anterioare. Suntem neliniștiți privind examenul de clasa a opta, pentru că nu avem direcții clare în ce fel se va desfășura. Există posibilitatea să apară chiar de la anul modele de examen pentru Evaluarea Națională din 2021?
E.A.: Da, din păcate generația de elevi care în anul școlar 2018-2019 s-a confruntat cu mai multe neajunsuri, în mod deosebit legate de manuale, sper să nu mai suporte asemenea încercări.
Reporter: Un fenomen îngrijorător al zilelor noastre este migraţia tinerilor către Occident. Ce argumente i-ar putea convinge să rămână în România? Există şanse reale să nu ne mai părăsim ţara?
E.A.: Migrația românilor spre Occident este una dintre cele mai mari drame ale poporului român. În ultimii 15 ani sistemul de învățământ a pierdut 1,5 milioane de elevi, pe care, astăzi, îi găsim în școlile din țările Uniunii Europene în care lucrează părinții lor. Cred că școlile românești, în cea mai mare parte a lor, merită încrederea și respectul societății. Încrederea în țară și în școala românească este esențială pentru orice român. S-a vorbit, într-un număr mare de ani, doar de evenimentele nefericite din școlile noastre, pentru a reduce încrederea elevilor și părinților lor că au ce și de la cine învăța. Mai multe resurse alocate școlii românești, refacerea infrastructurii, adaptarea metodelor moderne de predare pentru a face mai atractive lecțiile, o mai bună comunicare între profesori și părinți – sunt căi prin care să-i determinăm pe români să rămână acasă și pentru performanțele școlilor noastre.
Reporter: Foarte puțini elevi de performanță mai vor să devină profesori și știm cu toții cauzele acestei realități. Credeți că se va îndrepta acestă situație? Meseria de profesor va căpăta din nou respectul și renumele de altădată?
E.A.: Da, profesorii sunt constructorii națiunii și cum să nu-i respecți pe cei care fac asemenea angajament pentru țară. Profesia de dascăl este una de vocație, pe care nu trebuie s-o îmbrățișeze cei care nu au determinarea de a transfera cea mai importantă avere, pentru cei mai mulți singura – cunoașterea – pentru a cărei acumulare au muncit și vor munci toată viața. Și, de aceea, trebuie să-i respectăm și, dacă se poate, să-i iubim.
Reporter: Cred că peste timp imaginea dumneavostră va fi una reprezentativă pentru viața politică și, mai ales, pentru cea legată de învățământul românesc din anii ce au urmat căderii comunismului. Fără îndoială că veți reprezenta un model comportamental pentru generații ce vor urma. Ne-ați putea vorbi despre un model feminim care v-a marcat evoluția?
E.A.: Nu cred că trebuie să ne preocupe prea mult imaginea pentru a ne mai rămâne timp să lăsăm câte ceva în urma noastră.
Sunt multe modele feminine de dascăli desăvârșiți care se transferă în personalitățile tinere, cu sau fără voia lor. Nici eu nu am făcut excepție. Am învățat multe de la profesorii mei ca să devin ceea ce sunt. Doamna mea învățătoare și profesorii mei sunt, fără îndoială, în sufletul meu, într-un loc special în care revin de fiecare dată când am nevoie să-mi ”încarc bateriile”.
Dar, fiecare dintre noi suntem individualități irepetabile!
Reporter: Cum vi se par tinerii de astăzi? Obișnuim să-i rugăm pe invitații revistei să-i caracterizeze în câteva cuvinte.
E.A.: Când mă gândesc la tinerii de astăzi mă gândesc și la studenții mei, pe care îi respect și îmi sunt dragi. Fiecare generație tânără este o speranță pentru România și trebuie să confirme. Să nu-l uităm pe marele sculptor Constantin Brâncuși, care spunea că „Nu vom fi niciodată destul de recunoscători față de pământul care ne-a dat totul. Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.”
Reporter: Vă mărturisim că Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” se consideră privilegiată pentru acest interviu pe care ni l-ați oferit. Vă mulțumim pentru timpul acordat, pentru îngăduință și vă dorim succes!
E.A.: Eu am încercat, prin răspunsuri, să ajung la voi, dragi cititori ai revistei care mi-a dat si mie… aripi!
Interviu realizat de
Emanuel MAZĂRE, clasa a V-a E, 2019