În noi, anotimpuri își fac loc cu migală,
Răsună puternic un foșnet de frunze,
E toamnă!… Un cor de mesteceni ne spune,
Cu glas ca de îngeri ne cheamă afară.
Se-aude și-un sunet de clopot din școală,
Imagini sonore rulează vibrând,
În verde-soldat stau tuie amețite,
De-aceeași beție perfect naturală.
Ne mângâie soarele cu raza lui clară,
Zâmbind în amurgul unui ceas de povară.
Se ascunde apoi poetic prin frunze
Și spune: Toamna aceasta, e cert primăvară!
Se văd în înalturi, pe cer, traiectorii,
Reflex al vitezei ideilor noastre,
În mod geometric, raportat la simboluri
Emoții de toamnă, complet tranzitorii.
