Emanuel MAZĂRE
membru în colectivul de redacţie
E.M.: Domnule profesor, doresc în primul rând să vă mulțumesc că ați acceptat să acordați acest interviu revistei „Aripi” a Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Pitești; prin rubrica de interviu a revistei urmărim să oferim tinerilor cititori lecții de viață care să reprezinte modele de succes, dar și o cunoaștere concretă a realităților contemporane.
G.P.: Îmi face o deosebită plăcere să dau curs invitației dumneavoastră, în contextul în care această publicație remarcabilă, ce a împlinit jumătate de secol, se constituie într-un forum unde elevii se exprimă cu sinceritate, ardoare și inteligență, reprezentând astfel cu cinste o școală de renume.
E.M: În documentarea acestui interviu, am observat drumul dumneavoastră în carieră și am fost impresionat de realizările pe care le aveți. Ați putea împărtăși tinerilor cititori ai revistei „Aripi” momentele cele mai importante din evoluția dumneavoastră profesională?
G.P. : Cele mai importante momente sunt cele legate de școală, de bucuria de a învăța. În pregătirea profesională dorința principală a fost aceea de a deveni și de a fi un bun inginer, fapt ce a implicat un studiu neîncetat. Și, parafrazând un citat celebru, atunci când realizezi că nu te oprești niciodată din învățat devii profesor… iar profesia de „dascăl” îți conferă, pe de o parte, șansa de a dărui studenților din cunoașterea dobândită din studii, tratate și din articole, din laborator și din proiecte de cercetare, în principiu din orice sursă pertinentă de informație și, pe de altă parte, posibilitatea de a învăța în egală măsură de la aceștia și de la colegi.
Consider oportun să ne întoarcem uneori cu gândul la prima zi de școală și să încercăm să transformăm în atitudine cotidiană zâmbetul, ardoarea și dorința de nou, specifice acelor clipe.
E.M.: Vizita dumneavoastră în orașul nostru reprezintă un moment important pentru Universitatea de Stat din Pitești, care vă va acorda titlul de Doctor Honoris Causa. Ce reprezintă un astfel de titlu pentru dumneavoastră?
G.P. : Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa reprezintă o mare onoare și o responsabilitate deosebită față de comunitatea academică a Universității din Pitești. Acest titlu se constituie într-un semn de validare și de recunoaștere valorică a școlii de mecanică a Universității Politehnica din București, reprezentând un gest colegial de simbioză profesională, de chemare la consacrarea demnității profesionale și la dezvoltarea procesului creator realizat prin educație și cercetare. Chiar dacă acest titlu onorific are în vedere o persoană, acest fapt mă vizează într-o mică măsură, iar principalul merit este cel al instituțiilor noastre și al marilor profesori și pedagogi care au generat și generează cunoaștere, modelând caractere și formând specialiști.
E.M.: Am observat o îndelungată activitate a dumneavoastră ca secretar de stat în Ministerul Educației Naționale. Ați putea să ne împărtășiți perspectiva dumneavoastră față de învățământul românesc, pe care îl cunoașteți îndeaproape?
G.P. : România alături de statele membre ale Uniunii Europene se regăsește în actualul spaţiu european al educaţiei, care are drept scop principal consolidarea învăţării, a cooperării şi a excelenţei. Se urmărește folosirea întregului potențial al educației și culturii atât pentru a crea locuri de muncă și pentru a favoriza creșterea economică și coeziunea socială, dar și pentru a-l transforma într-un mijloc prin care identitatea europeană să poată fi percepută în toată diversitatea sa. Principalele inițiative menite să creeze un spațiu european al educației vizează:
– educația și îngrijirea copiilor preșcolari;
– îmbunătățirea predării și a învățării limbilor;
– accesul universal la o educație de înaltă calitate, indiferent de nivelul socio-economic;
– mobilitatea tinerilor, prin care aceștia să-și desfășoare o parte din studii în străinătate;
– recunoașterea diplomelor de învățământ școlar și superior în toate țările UE;
– civismul europenilor să se bazeze pe diversitatea Europei și pe patrimoniul său cultural etc.
Astfel, dezideratele actuale de atins la nivel național sunt legate de: educația si îngrijirea preșcolarilor, rata abandonului școlar timpuriu, învățământul dual, rata de angajare a noilor absolvenți ai învățământului preuniversitar, ponderea absolvenților de studii superioare și participarea adulților la procesul de învățare.
De evidențiat faptul că se derulează în continuare măsuri benefice privind echitatea în educație (cu privire la decalajul dintre mediul rural si urban, respectiv incluziunea rromilor).
La nivel universitar, în contextul celor menționate, România a făcut progrese notabile în ceea ce privește rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor cu studii superioare, calitatea în educație și activitatea de cercetare. De remarcat implicarea și participarea în cadrul programelor de mobilități academice, poziționarea în clasamente internaționale, adaptarea învățământului superior la noul proiect al universităților europene (raportat la cele 17 rețele de universități selectate, în 3 se regăsesc și universități din România). În fapt, universitățile europene se constituie în viitoare campusuri inter-universitare ce vor facilita libera circulație a studenților,a doctoranzilor, a personalului didactic și a cercetătorilor. Astfel se vor uni experiența, platformele și resursele necesare pentru a furniza programe sau module comune destinate să acopere diverse discipline și specializări. Aceste curricule vor fi foarte flexibile și vor oferi studenților posibilitatea să-și personalizeze educația, alegând ceea ce, unde și când să studieze, obținând astfel o diplomă europeană.
Învățământul românesc se situează alături de învățământul european în plin proces de schimbare de paradigmă în educație: de la educație asimilată în perioada timpurie la educație continuă de-a lungul vieții; de la metode clasice de învățare la metode digitale; de la învățarea pasivă (învățământul informativ) la învățarea experimentală, interactivă, imersivă (învățământ formativ); de la abordarea de masă a învățării la învățarea personalizată, individualizată etc.
E.M.: Pentru că suntem permanent bombardați cu negativism legat de învățământul românesc, v-am ruga să ne spuneți care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, aspectele pozitive ale școlii în România.
G.P. : Școala românească, este caracterizată de aspecte pozitive, dintre care se pot remarca:
– sistemul educaţional compatibil cu cel european, dezvoltat prin procesul Bologna, respectiv integrarea in spatiul european al educației și cercetării;
– nivelul educaţional bun (absolvenţi din România se angajează cu succes în piața muncii din străinătate, performând în diverse domenii de activitate);
– centrarea învățământului pe elev, respectiv pe student;
– autonomia universitară;
– atractivitatea universităţilor româneşti pentru studenţii străini, în baza nivelului de educaţie ridicat oferit;
– colaborările naționale și internaționale la nivelul învățământului preuniversitar și universitar;
– parteneriatele certe cu mediul socio-economic;
– beneficiile reale la nivel socio-profesional pentru studenți, în prezent (mobilități internaționale și interne, burse, facilități de transport, recunoaștere internațională a diplomelor) și în viitorul apropiat (legitimația europeană de student, recunoașterea reciprocă automată a diplomelor și a perioadelor de studiu în străinătate, îmbunătățirea predării și învățării limbilor etc).
Nu în ultimul rând, trebuie menționată tradiția școlii românești care oferă modele și impune respect în mediile internaționale.
E.M: Mulți dintre elevii Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Pitești sunt pasionați de matematică, de științe în general, și obțin performanțe cu care ne mândrim. Ce le transmiteți pentru a-i convinge să studieze la Universitatea Politehnică din București și nu la universități din străinătate?
G.P. : În Universitatea Politehnica din București, instituție de învățământ superior cu o tradiție de două secole, procesul educaţional este în continuă dezvoltare, elementul primordial fiind centrarea pe student, de altfel, obiectivul principal al oricărei universităţi. Universitatea beneficiază de dotări care asigură mediul favorabil dezvoltării personale și profesionale a studenţilor (laboratoare, amfiteatre, biblioteci, campusuri, centre de consiliere profesională etc), beneficiind de un corp profesoral remarcabil.
Asigurarea unor condiţii optime din punct de vedere al resursei umane și materiale constituie o prioritate permanentă în UPB, în strânsă legătură cu consolidarea internationalizării, dar si cu dezvoltarea parteneriatului cu mediul socio-economic.
Se derulează un parteneriat real cu studenții, bazat pe un învățământ formativ, aplicat, în care rezultatele nu întârzie să apară încă din primul an, iar acumulările și experiențele din facultate se concretizează cu succes în piața muncii. De evidențiat că toate aceste repere se regăsesc în instituțiile noastre de învățământ superior.
Universitatea Politehnica București participă activ la programele educaţionale de mobilităţi studenţeşti finanţate de către Comunitatea Europeană – LifeLong Learning Program / ERASMUS + şi Leonardo da Vinci.
Alături de politehnica bucureșteană sunt peste 30 de companii multinaţionale cu care s-au dezvoltat, în parteneriat, laboratoare şi platforme de cercetare performante, programe de internship, toate în beneficiul studenţilor.
E.M: Cariera dumneavoastră reprezintă un model de succes, pe care ne-am dori ca elevii școlii noastre să-l urmeze. Ne-ați putea spune ce pasiuni ați avut când erați copil și ce profesori v-au influențat alegerile în viață?
G.P. Privind în urmă peste ani remarc că principala pasiune a fost cititul, poate simțind încă de pe atunci cartea ca pe un dar pe care îl poți deschide mereu, dar și un mod de a călători fără frontiere în lumea descrisă de fiecare „poveste”.
Și aș face o pledoarie pentru citit invitând copiii, tinerii și nu numai … să se bucure atât de fascinația lecturii, dar mai ales de beneficiile dovedite știintific (îmbunătățirea memoriei; extinderea nivelului de creativitate; dezvoltarea abilității de gândire critică; perfecționarea comunicării, a vocabularului și a scrisului, sporirea concentrării, creșterea empatiei etc).
Despre „dascălii mei” pot spune că fiecare și-a lăsat amprenta asupra existenței mele și au contribuit în alegerile mele. Dintre mentorii mei îmi amintesc cu emoție de învățătorul Ilie Caraman, de profesorul de matematică din liceu Vergil Robitu și de distinșii profesori din Politehnică, domnii Pavel Babiciu și Ioan Păunescu.
E.M: Dacă v-ați întoarce la anii copilăriei, este ceva ce ați schimba în alegerile pe care le-ați făcut?
G.P. Dacă ar fi posibil să călătoresc în timp cu înțelepciunea mea de-acum, probabil aș schimba câte ceva.
Acest lucru bineînțeles că este o utopie, dar de multe ori ne însoțesc în minte versurile lui Arghezi
”Fă-te, suflete, copil /Şi strecoară-te tiptil/Prin porumb cu moţ şi ciucuri,/Ca să poţi să te mai bucuri”
E.M.: Generațiile de copii ai zilelor noastre sunt foarte legate de tehnologie și sunt permanent în concordanță cu noile descoperiri. Cum credeți că va influența acest aspect lumea viitorului?
G.P.: Chiar dacă iniţial avansul tehnologic era folosit preponderent în procesul de producție, acum a ajuns în cotidian, astfel că viața ni s-a schimbat într-un mod radical. Nimeni nu cred că îşi imagina lumea așa cum este astăzi și, de asemenea, nimeni nu își poate imagina ce va fi nici pe o perioadă scurtă de 10 ani pentru că lucrurile evoluează din ce în ce mai rapid.
Orice sferă a vieții noastre s-a „tehnologizat”. Din păcate, tehnologia ne face să devenim mai impersonali, să comunicăm din ce în ce mai mult prin intermediul diferitelor rețele sau cu ajutorul telefonului și ne pierdem ușor, ușor capacitățile de a vorbi față în față cu o persoană; mulți copii nu mai ies afară să se joace fiindcă fac acest lucru pe computerul personal și devin astfel încă de mici sedentari și cu posibile probleme de adaptare la societate.
Tehnologia face parte din viața noastră, deci cu atât mai mult a dumneavoastră. De exemplu, din cele 7,6 miliarde de persoane din întreaga lume, în luna ianuarie 2019 aveau acces la internet peste 4,3 miliarde de persoane, 3,4 miliarde de persoane fiind utilizatori activi ai platformelor de social media.
Generația digitală a devenit capabilă să realizeze mai multe sarcini în același timp, însă acest lucru vine alături de costuri în termeni de timp și performanță. Pe de o parte, există date care arată că timpul mare petrecut în fața televizorului, utilizarea în exces a telefoanelor mobile inteligente, a Facebook etc. se reflectă într-un impact negativ asupra evoluției școlare, însă printr-o abordare echilibrată privind durata și natura lor, toate acestea pot deveni benefice.
Orașe inteligente (digitalizate), sisteme de transport autonom integrat, realitate haptică, inteligența artificală și multe altele sunt provocările următoarelor decenii, cărora elevii noștri trebuie să le răspundă.
E.M.: V-am ruga să caracterizați prin cinci adjective tinerii de astăzi.
G.P.: Conform profesorului Thomas Ziehe, generația de astăzi crește într-o cultură cotidiană – una nereglată de norme puternice, cum a fost cazul generațiilor noastre de părinți. Părinții noștri trebuiau să se conformeze normelor: datoria, autodisciplina și autocontrolul emoțional făceau parte din învățarea timpurie. Existau modele de succes și tipare clasice de reușită în viață. Astăzi, rolurile s-au redistribuit, regulile pot fi adaptate, procedurile pot fi personalizate, nu se mai pune accent pe ceea ce este permis sau nu, ci pe ceea ce este acceptabil sau tolerabil. Datorită acestei renunțări din ce în ce mai largi la tradiție, cultura copiilor noștri ține de preferințe, e orientată către sensibilități personale, către ce simte și își dorește fiecare, către grade mai largi de alegere, interpretare, acțiune, personalizare.
Pe de altă parte, ceea ce la tinerii de astăzi pare libertate extremă sau nepăsare, în interiorul lor, se manifestă ca nesiguranță şi nevoie de orientare. Cu cât ești mai desprins de norme sociale, de ceea ce „trebuie” sau „ar fi frumos să faci”, precum şi de siguranța celor care îți dictează cum să fii, cu atât ești mai nevoit să dezvolți în interior o busolă personală, care să îți dea autoritate și echilibru în lume. Din acest motiv al desprinderii de norme, tinerii de astăzi sunt sensibili și fragili, dar adesea sunt consideraţi ca având un nivel de cultură submediocru. Viața lor nu se mai orientează după necesitatea dobândirii unei culturi generale, a unui repertoriu de idei și expresie din marii clasici ai omenirii.
Dar tinerii din ziua de azi sunt nu numai sensibili și fragili, ci şi mai inteligenţi, mai dezinhibaţi şi mai creativi decât cei din generaţiile anterioare.
E.M: Vă mulțumim pentru onoarea pe care ne-ați făcut-o acordând acest interviu revistei „Aripi” și vă dorim succes și inspirație în activitatea dumneavoastră!